duminică, 4 decembrie 2011

un pas înapoi

tu, tu eşti mai fragilă decât un balon de săpun
când te asiguri că nu calci nici măcar o furnică
şi mai tăcută decât peştii
când stai picior peste picior şi-ţi bei cafeaua de după miezul nopţii
tu, tu poate mă auzi, dar sigur nu mă asculţi
îţi dai părul din ochi şi nici măcar nu te uiţi la mine
când vorbesc
tu ai veşnic o a două şansă în buzunar,
deşi o foloseşti atât de des
ți-aş fi cântat o serenadă dacă ai fi avut un balcon
chiar nu ştiu să dansez
dar tu, tocmai tu prinzi mâini şi
sari direct din paşi pe stradă în paşi pe sârmă
când iubeşti
te descopăr ca pe o mandarină pe care am desfăcut-o cu poftă
şi am abandonat-o când am văzut că are prea mulţi sâmburi.


Fotografie: Anca Mitroi.

joi, 17 noiembrie 2011

altfel de miracol

nimeni nu l-a dărâmat.
templul inimii mele e fericit:
nu  e nevoie să fie zidit, cărămidă cu cărămidă,
în trei zile.

Fotografie: Anca Mitroi.

soare cu dinţi

Ce mult nu te-ai schimbat,
cu pleoapele ce se închid ca o avalanşă de frunze
ochii care vorbesc în sunetele ploii,
de fiecare dată când vântul cântă despre noi
cum dai mereu timpul înapoi la sfârşit de octombrie
încercând să mă faci să cred că aduci lumină între noi
când de fapt, mi-o iei încet pe toată.
şi poate dacă nu aş număra zilele din calendar,
când ale mele nu merită renumele,
într-un alt azi
te-aş invita la o cafea, poate chiar mai amară
decât ultima dată.
dar dacă eşti aceeaşi,
iar vii, mă usuci cu griuri plumburatice şi pleci fără să zici ,, la revedere " .
eşti foarte toamnă azi, ţi s-a mai spus ?


Fotografie: Anca Mitroi

luni, 31 octombrie 2011

roată de hamsteri

  sunt bine
e propoziţia pe care o
spun   automat
de-atâtea ori pe zi
de parcă aş apăsa pe un
buton şi ar răsări soarele    la miezul nopţii
când cineva mă prinde de
încheietură şi nu-mi mai dă
drumul în timp ce alerg pe culoarul
liceului cu părul pe faţă şi fruntea plecată
la goană după linia orizontului ! cu mâinile întinse
degeaba doar privirea o poate atinge mi-a spus cineva
de încredere
cu braţele deschise s-o cuprind
zadarnic singura contopire e doar reflexia-i de pe retină
mă-nvârt inefabil în cerc
forma aia geometrică fără început sau sfârşit
despre care m-au învăţat la matematică tot
numai ce trebuia nu
în fundătura asta rotundă mişcarea de rotaţie şi mişcarea de revoluţie
mi-s tot una
m-agăţ de garduri şi plâng tot ce mi-a părăsit mintea dar mi-a rămas în suflet
şi până le urlă de durere rugina nou-născută
mă izbesc de ziduri şi le lovesc cu pumnii
până li se rupe şi lor inima şi ne prăbuşim împreună
de-aş avea un cuţit aş
tăia norul ăsta care mă urmăreşte
fără niciun strop de remuşcare
deşi îmi place ploaia şi mi-e tot timpul sete
mai degrabă aş mânca cenuşă de umbră
azi noapte voiam să arunc cu funia spre cer
şi să pescuiesc stele
dar ceva îmi spune că furia mea parşivă sperie peştii
şi poate că
la urma urmei
dorinţa nu-i o momeală suficient de bună
, Hansel şi Gretel
nu o să înţelegeţi niciodată cum e să fii singur
şi mâncat de propriile firmituri
n-ai cum să fii plin când tot ce-a rămas din tine sunt găuri

lui eu îi e prea greu fără mine
nu sunt bine


marți, 30 august 2011

imperfect descompus

cu câtă furie îmi muşcă limba
verbul la timpul trecut
,,a fost" e departe de a fi perfect,
iar ,,noi" e prea pustiu pentru compus.